Căutând autorul

Poate ma ajuta şi pe mine cineva sa descopar cine dracu cantă piesa asta. Versurile sunt ceva de genul (acuratete de 90%, datorita faptului ca reproduc din memorie):

M-am detasat de materie
Castig putin cate putin din personalitatea unui criminal in serie
Din istorie, prin alchimie, am creeat un sunet
Cu suflet de tunet precum un urlet
Blestemat, de varcolac insetat de sange
Care plange catre luna plina
Singura sursa de lumina
In noaptea neagra fara stele
Pentru a defini un apocalips sonor
Aceea sfasaiere pe care o simti in sange
Ca un negru sclipitor
Acele senzatii eterice ale timpului
In care vidul ii surade Lui
In alchimia sunetului
Totul imi este egal de esential
Iar eu sunt egal Totului
Caci stapanesc filozofia intunericului
Nu sunt o fiinta ci o forta psihica
Manifestata printr-o forma fizica
Am ucis in mine seva mortii
Sunt tunetul si fulgerul de pe cerul noptii
Iar cand imperiul meu contraataca
Nu va mai ramane in picioare nici macar o piatra

Creatia constiintei universale
Produs nociv, agresiv, impulsiv, progresiv,
Inclusiv compus, dar cursiv
Urmand tendinte criminale in definitiv
Inrolat in frontul opus credintei spirituale formale
Fiind exclusiv format din exploziv
Detonat de fictiv si abuziv
Condus de cerinte formale fatale
Asemeni stiintei bolnave care m-a produs
Unul dintre cadavrele mentale depasind barierele legilor firii
Sau unul dintre vietasii lasi
In cautare de curaj, fac pasi
In intunericul cugetului omenirii
Devenit locas de cult pentru un ucigas de temut
Cazut in somnul dulce al ratiunii
Si vazut de (...) in "Cosmarul natiunii"
Din care simt nevoia sa evadez
Lupatand cu tenebrele fictiunii
Ce m-au ucis, in parte,
Fiecare vis incatusandu-mi cugetul cu paranoia

Slang - Frunzuliţa, Got Stuff

Uitasem de ei pana aseara cand i-am revăzut in concert. Nu s-a comparat cu cântarile pe care le aveau in Big Mamou dar...

Dracu' m-a pus :D

Hopeless

Totul pare mort. Nici macar mana care se mai misca din cand in cand spre scrumiera, care ia tigara si o ridica spre buze, nu pare a mai trai. Se misca parca automat, ca si bratul mecanic al unui robot industrial...
Vine un moment in care simtim cum doare lipsa de comunicare. Cand oamenii vorbesc cu noi, dar nu ii mai auzim. Sau nu ii mai intelegem. Sau poate, pur si simplu nu vrem sa ii mai intelegem si sa ii auzim.
E o clipa cand simtim cu adevarat ce este aceea singuratate. Cand vedem o lume intreaga miscandu-se in jurul nostru, fara un scop anume, si ne trezim in mijlocul ei rataciti. Fara un scop anume. Si mergem dupa cei din jur, demonstrand inca o data ideea spiritului de turma.
Vine o clipa in care simtim nevoia de a avea pe cineva aproape. Vine o clipa in care dorim sa avem totul. Chiar daca stim mult prea bine ca nu vom avea niciodata nimic.
Vine un moment cand incercam, voluntar sau involuntar, sa trecem cu vederea tot ceea ce e in jur. Cand cafeaua nu ne mai excita nervii. Cand aburii alcoolului devin neputinciosi in fata realitatii. Si nu ne mai ajuta sa trecem peste tot ceea ce ne framanta.
Parca timpul s-a oprit in loc. Ca si cum ar fi descoperit el insusi ca nu mai are nici un rost sa mai zboare, sa mai treaca. Si s-a oprit. Pur si simplu. Fara sa-i mai pese de noi, care am ramas undeva rataciti, fara a mai avea vreo directie in care sa mergem.

Vorbe

Mail primit zilele astea:))

Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana. (Constantin Brancusi)
Posteritatea va crede ca am avut un singur ou. (Columb)
Prefer rima imbratisata. (Veronica Micle)
Femeile cu picioare lungi sunt cele mai bune la pat. (Procust)
Duc o viata regulata; ma culc la sapte, ma scol la sapte. (Alba ca Zapada)
Femeia model trebuie sa fie tanara. (Corneliu Baba)
A fost nunta cu dar, dar nu cine stie ce! (Zamfira)

N-aveti, cumva, un foc? (Nero)

Si totusi, se invarteste! (Galileo Galilei, la un chef)

Suntem rude, dar foarte indepartate (Fratii Grimm)
Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
Justitia noastra este bolnava. (un doctor in drept)
Am fost corigent la zoologie si literatura. (La Fontaine)
Am oscilat intre Scoala Ardeleana si Scoala Militara. (Petru Maior)
Aria cercului se bucura de o celebritate nemeritata. (GiuseppeVerdi)
Noi vrem pamant! (un extraterestru)
Nu intrati in marile complexe cu sotia. (Freud)
Am picat la tanc! (Aurel Vlaicu)
Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat. (Pitagora)
Cand pun mana pe un roman bun, nu-l las pana nu-l termin. (Cleopatra)
Cartea mea de capatai este "Dupa douazeci de ani". (Silviu Brucan)
Ma duc sa ma caut. (Fiul ratacitor)
Astept Ziua Recunostintei. (Penes Curcanul)
Ce mica-i lumea! (Gulliver in tara piticilor)
Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
Toti oamenii de valoare au zburat din Romania. (Henri Coanda)
De fapt, la tara eu n-am vara, ci un var. (George Toparceanu)
Vrem sa ne pastram limba si portul. (un constantean - R. Mazare)
Ca orice om, am fost si eu la stramtoare. (Magellan)
Marile cuceriri le-am facut in moteluri. (Gingis-Han)
Eu stau, tu stai, el sta. (Imnul de stat)
Ostenii mei, astazi avem exercitii de tragere! (Vlad Tepes)
Americanii s-au obisnuit cu insula in coasta. (Fidel Castro)
Am ajuns in America pentru ca m-a trimis nevasta dupa cartofi. (Cristofor Columb)
Forma mea de protest este demonstratia. (Pitagora)
Nu sunt de acord cu femeile care isi spioneaza barbatii. (Mata-Hari)

Grasu XXL & Artanu - Traiesc un vis

Vreau sa traiesc, sa nu imbatranesc,

Vreau sa iubesc si sa uit sa cresc.

Vreau sa traiesc, sa nu imbatranesc,

Vreau sa iubesc si sa uit sa cresc.


Sunt nevoit sa vorbesc cinstit

Ca ce s-a vorbit, deja s-a vorbit

Daca tot ce s-a scris e deja scris

Eu am ramas sa vorbesc deschis.

Traiesc un vis si iubesc tot ce fac,

Si uite ce fac, trec neobservat

Nimic n-am uitat am memoria plina

Si daca gresesc orice sora-i de vina.

Putina rabdare, putina culoare

Si viata-i frumoasa ca ziua cu soare

Muzica-mi canta si asta ma-ncanta

Dar ca o romanca frumoasa la panda,

Astept pana maine, traiesc azi din plin

Ca tot ce avem e ca vrem sa traim

Da muzica tare mai tare putin

Si-adu tu sticla de vin.

Vreau sa traiesc, sa nu imbatranesc,

Vreau sa iubesc si sa uit sa cresc.

Vreau sa traiesc, sa nu imbatranesc,

Vreau sa iubesc si sa uit sa cresc.



Vreau sa traiesc, sa nu imbatranesc,

Sa treaca si timpul dar dati-i reverse

Ca nu ma grabesc, am tot timpul din lume

Ma vad in reluare ca intr-o viziune.

Cine ne spune de-acum sa traim

Vrea sa distriguga ce noi construim

Voi asasini omorati caractere

Vreti lumea intreaga sa uite sa spere.

Eu am ales si cred in ce fac

Faceti lafel, dar faceti un pact

Eu sunt impacat ca mi-am gasit drumul

Iubesc muzica si-mi place parfumul

Numarul unu nu este un scop

Incearca sa crezi ca sigur mai poti

Sigur noi toti o sa facem copii

Hai sa fim vii ca s-avem povestiri.

Haydn - Concert pentru trompeta

E un concert pe care am avut norocul sa-l ascult prima data acum foarte multi ani, mai mult accidental, verificand functionalitatea magnetofonului unui prieten.
Sper ca cine se abate pe bloguletul meu sa aiba rabdarea sa asculte aceste aproape 14 minute de terapie pentru suflet. It brings joy and comfort to your soul.

O doina haiduceasca din vremuri arhaice

Cineva zicea mai demult ca melodia asta e o veritabila piesa de muzeu, plina de farmecul povestirilor haiducesti din vremuri demult apuse.
p.s.: Recunosc ca in ultima vreme a devenit un fel imn al slinosilor de sefi de post ramasi mostenire in Politia Romana de pe vremurile Militiei, si-l folosesc ca motiv de a-si da in petec pe la nunti, ca sa arate cat de "capitani de judet" sunt ei. Dragi tovarasi aveti voi grija de situatia operativa din zona si lasati la o parte vitejismele de prost gust.

It makes me happy

Adevarul lui Leonardo DaVinci

"Stiinta putina îi face pe oameni pretentiosi, în timp ce stiinta multa îi face modesti: asa dupa cum spicele goale îsi înalta spre cer capetele lor trufase, în timp ce spicele pline, se apleaca spre pamânt sub greutatea lor."

You're gourgeous

Despre adevar si minciuna

Se intampla uneori ca toate gandurile care se intind peste existenta ta precum o iedera neingrijita pe un zid parasit sa preia controlul si sa refuze sa ramana doar ganduri nerostite. Nevoia de adevar iese la suprafata si simti ca toata viata ta trebuie guvernata de-acum in colo doar sub semnul adevarului si lucrurilor simple, fara complicatii, fara chin si fara nefericiri, fie ele marunte sau devastatoare.
Tot ce-ti mai doresti este ca lucrurile sa nu se complice, sa fii lucid si corect, sa nu intri in situatii imposibile si sa le depistezi de la bun inceput in loc sa te trezesti ademenit si impotmolit in drumuri fara iesire si in situatii din care nimeni nu are de castigat si in care riscul de a rani tot ce ai mai scump pe lume este major. Iti doresti acel gram de intuitie si de istetime care te-ar putea pazi de astfel de situatii si-ti juri seara, cand esti la granita dintre taramul viselor si realitate, ca vei face mereu doar ce este bine pentru tine si ca vei pastra simtul realitatii.
Oare ce conteaza la sfarsitul unei zile? Faptul ca ai fost o rotita ascultatoare si ti-ai facut treaba in angrenajul societatii de consum? Ca ai prins si tu un os de ros si l-ai impartit cu cei dragi ? Conteaza oare ca ai oferit ghiocei, ca ai compostat biletul cand ai urcat in mijlocul de transport in comun, ca ti-ai tinut gandurile pentru tine si nu ai sustinut un punct de vedere care se opune tuturor principiilor unei societati in care morala e discutabila?
Oare nu ne complacem in viteza cu care trebuie sa ne desfasuram existenta in marile orase ? Alegem deseori sa traim pur si simplu, fara sa ne gandim de multe ori la consecinta faptelor noastre. O luam de la capat in fiecare zi, achitandu-ne de responsabilitatile noastre si asigurandu-ne existenta dar nu ne oprim pentru a analiza situatiile in care ne aflam, le acceptam cu o resemnare stupida, un fel de " fie ce-o fi " caracteristic natiei.
Prinsi in valtoarea propriei vieti ne aruncam in viata altora sperand ca vom fi salvati de iubire si compasiune. Nu ne gandim nici o clipa la casniciile care se distrug, la copiii care nu mai stiu sa-si respecte parintii pentru ca inocenta lor este de preferat vietii complicate in care se zbat "oamenii mari". Nu ne trece prin minte ca posibilitatea de a fi sinceri cu noi insine ar putea aduce solutii pentru majoritatea problemelor cu care ne confruntam.
Totusi uneori descoperim ca "nu trebuie sa pierdem timpul pentru ca din timp este facuta viata". Tanjim dupa adevar si dupa deczii corecte, ne detasam si simtul realitatii isi face loc incet-incet in mintea si in sufletul nostru. Ratiunea si instinctul de conservare se impletesc si realitatea imediata devine mult mai limpede. Astfel apare dorinta de a spune adevarul si de a-ti alege singur drumul fara a apela la compromisuri.
Poate singurul lucru care conteaza la sfarsitul unei zile este totusi capacitatea de a fi sincer cu tine insuti si de a sesiza diferenta de nuante intre "adevar" si "adevarul adevarat" Suntem in stare sa suportam asa ceva? Poate ca suntem, dar poate ca preferam sa fim in continuare absorbiti de simplitatea existentei fara a ne asuma prea multe raspunderi care ar urma inevitabil corectitudinii si sinceritatii.
Apropos, azi cate minciuni am sau ati spus?