A fi sau a nu fi... prost

Sa devii mai prost poate fi in ziua de azi o idee inteligenta. Sa gandesti mult, este, deopotriva, un handicap ca oricare altul. Unde sa mai pui ca pentru a realiza ca esti prost trebuie totusi sa iti mearga mintea... Nu voi incepe sa categorisesc sau sa fac discriminari intre "cei cu carte" si cei mai "rezervati". Mi se pare mai important statutul, pentru ca nu putem nega ca sunt destui oameni de valoare care mor de foame si persoane care nu isi merita locul in societate. Numai gandindu-ma cate diferente au fost si inca sunt... Cate anomalii si ciudatenii se intampla in patria devenita mai nou "tara tuturor posibilitatilor". Pacat insa de tinerele talente, inca nedescoperite, care zac undeva in adancul fiecaruia si care se zbat din rasputeri sa iasa la suprafata si sa se faca auzite. Desi daca stau sa ma gandesc, e mult mai simplu si mai "sanatos" sa fii prost si sa nu iti dai seama, sa ai o lume a ta, departe de adevar si sa te minti singur, convins ca numai cum gandesti tu e bine, eventual si cei din imediata ta apropiere...
Indiferent de nivelul de gandire, de principii si standarde, de asteptari si mai ales de respectul de sine, cred totusi ca omul ramane om. Si nu ne ramane decat sa visam in continuare, sa fim acolo unde vrem sa fim si sa ne bucuram de unica viata pe care o avem, deoarece "pentru cei care se cred capabili sa invinga, victoria e asigurata"... nemuritorul Gambetta a lui Catavencu... sau Coelho? Alegeti voi!